luni, 17 iunie 2013

Epilog

EPILÓG, epiloguri, s.n. Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă şi face cunoscută pe scurt evoluţia viitoare a personajelor sale; încheiere. ♦ Fig. Sfârşit al unei situaţii, al unei acţiuni, al unei întâmplări etc.

M-am gandit mult daca sa raspund provocarii rautacioase dintr-un comentariu primit pe blog. Daca raspund...inseamna ca interactionez cu bucata din trecut careia i-am pus cruce deja. Dar in acelasi timp imi face bine sa scriu pentru ca e singura modalitate prin care elimin pentru totdeauna gandurile din mintea mea.
N-as vrea nici sa dau explicatii anonimilor blogului care incearca poetic sa ma intrige acuzandu-ma ca "dramatizez o despartire care pana la urma a fost dorinta sau capriciul meu"

Dar, este blogul meu, asadar pot sa dramatizez cat ma tin puterile. Iar daca anonimul meu n-a stiut sa citeasca printre randuri...am sa-i fac un ultim favor si-am sa raspund provocarii:

Draga anonimule poet,

Uneori, cand iei decizia sa inchei o relatie (o casnicie) ...nu inseamna ca o faci pentru ca nu mai iubesti... Uneori, o faci tocmai in ciuda faptului ca iubesti. De ce-urile deciziei raman acolo, in interiorul celor doi oameni. Fiecare are dreptatea lui, fiecare are explicatia lui si scenariul propriu.
"Drama", asa cum ai numit-o, era de fapt o lupta cu sinele si sufletul, o contemplare post-relatie asupra deciziei. Se intampla, e firesc. Sufletul si mintea nu sunt mereu pe aceeasi lungime de unda si cadem prada sentimentelor himera, amintirilor frumoase, obiceiului de-a apartine si de-a imparti.
Am ales sa-mi traiesc "drama" scriind pe blogul meu despre starile prin care treceam pentru ca nu m-am sfiit sa arat "public" ca sufar. N-aveam niciun motiv sa ascund tristetea, sa o maschez bravand sau aruncandu-ma in bratele altui barbat "ca sa uit". Mi-am trait decizia cu durere, cu furie, cu melancolie, cu tot ce-a adus dupa ea...pana m-a epuizat.
M-am dezbracat chiar si de orgoliu si l-am lasat sa fie biciuit de cel ce-a fost candva "el". In felul acesta draga anonimule am reusit sa inchei cu adevarat socotelile. Si sa ma asigur ca nicio intrebare nu-mi va mai bantui niciodata mintea. Si ca decizia a fost corecta.

Iar acum, draga anonimule, pentru ca ma forteaza defintia Epilogului sa-ti "fac cunoscuta evolutia viitoare a personajelor" trebuie sa-ti spun ca sunt bine. In fiecare zi mai bine decat ieri :)

A nu-mi cunoaste viitorul este incomensurabil mai frumos decat a sti exact ce voi face in urmatorii 10 ani.

Sau cu cine :)

Niciun comentariu: