vineri, 13 aprilie 2012

Emotia divinitatii

Anul trecut nu am avut timp sa scriu in si despre (asa cum i se spune in popor) Vinerea Mare. Am recitit postarile de acum 3 si respectiv 2 ani si mi-a parut rau ca n-am fost mai atenta acum un an...
Intre mine si religia...majoritatii oamenilor exista o oarecare bariera. Eu am modul meu foarte personal de a percepe si explica divinitatea. Am o relatie cu cele sfinte insa nu are nimeni dreptul sa ceara detalii iar eu nu vreau sa o justific. Imi rezerv dreptul de a crede intr-un Dumnezeu vazut si acceptat de mine, in felul meu si ii atribui toate lucrurile bune si frumoase din viata mea.
Atat.

Despre altceva vroiam sa va vorbesc, despre aceasta zi care reuseste de fiecare data, in fiecare an, sa imi scormoneasca in suflet dupa emotii, sa imi descante mintea cu ganduri bune, cu pace, cu multumire.

Contribuie din plin la fericirea acestei zile faptul ca urmeaza sa petrec Pastele alturi de familia mea, in locul de care mi-e dor, cu oamenii pe care ii iubesc. Sunt atat de nerabdatoare incat n-am dormit bine toata saptamana :)
Pana la urma...puse in balanta, cele bune, cele rele...sunt un om norocos...un om cu care viata a fost buna.
Am vazut zilele trecute un citat motivational care spunea "nu stii niciodata cat de puternic esti pana cand a fi puternic este singura optiune care ti-a ramas". Pentru mine puterea pe care o am nu a fost o optiune, a fost intotdeauna un fapt de necontestat. Am fost constienta de ceea ce sunt capabila pentru ca n-am trait niciodata doar pentru mine, oricat de mult m-as fi laudat ca sunt egoista. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci si cel mai frumos totodata, este sa fi puternic pentru oamenii din jurul tau.
Eu am multi oameni frumosi in jurul meu, din fericire pentru mine numarul lor creste pe zi ce trece, prea rar o spun insa sunt indragostita de oamenii din viata mea. Si n-am zis inca de familie :) Pe ei, pe familion, ii ador pur si simplu. Sunt acolo sus pe piedestalul lor si de-as multumi zilnic de mii de ori divinitatii mele ca ii am n-ar fi suficient! Credeti-ma!

Asa cum am inceput mai sus sa va spun, pe langa oamenii care-mi fac zilele bune, pe langa familie, am invatat sa iau in calcul toate lucrurile mici, detaliile care fac diferenta, care ma fac sa zambesc, sa ma trezesc cantand pe strada (serios, se uitau oamenii la mine), sa ma bucur la omleta de sambata dimineata, sa tanjesc dupa cafeaua de la birou, sa ma uit fascinata la copacii din piata W. Maracineanu...sa iau in calcul TOATE posibilitatile pentru care TREBUIE sa fiu fericita si sa omit sa calculez cele gri.

Nu sunt de acord cu sacrificarea minunatilor miei de Paste, nu inteleg ce legatura are iepurasul cu puii de gaina si cu ouale rosii... Ma duc in fiecare an la slujba de Inviere ( e singura data pe an cand ajung la biserica) fara sa am revelatii sfinte... Nu imi place agitatia "de sarbatori" si nici nu aprob postul acela restrictiv de 40 de zile pentru ca apoi sa ne inbuibam cu toate cele, sa ajungem la urgenta, sau mai rau...sa nu luam in calcul pe cei ce n-au macar o paine, nu mai vorbim de oua rosii....
Curatenia omului vine din interior. In fine, nu voi pierde cuvinte sa-mi justific convingerile, vroiam doar sa va fac o mica paralela pentru a va aduce acum in acest punct: Pentru mine, vinerea mare are o semnificatie aparte. O blandete, o traire, o matematica a celor bune, un dram de umilinta, de altruism...e o zi mai deosebita decat celelalte. Explicatie concreta pentru sentimente....nu am :) Vreau insa sa imi pastrez aceasta stare de bine si-n anii ce vin.

Dragii mei, cei ce ma citesc, va doresc sa aveti parte, macar un moment, de linistea aceea pe care o cautam si uneori suntem prea ocupati sa vedem ca o avem :) Sa va bucurati de iubire, asa cum vreti fiecare dintre voi sa o simtiti.... Iar cel mai important lucru pe care as vrea sa-l incerc
ati (macar de dragul discutiei) ar fi sa faceti aceasta matematica pozitiva a vietii.

Sa multumim!

marți, 10 aprilie 2012

Cand ai ramas fara cuvinte

Stii ca esti cu adevarat obosit atunci cand INDIFERENT CE se intampla tu nu poti avea nici o reactie. Nici macar una descriptiva. Ti s-au terminat cuvintele, explicatiile, gandurile, ti-e sila/mila/lene/lehamite sa iti auto-explici si sa te auto-convingi ca mai ai energie, rabdare, ca poate visezi.
Te-ai dezbracat incet-incet de orice dorinte avute de-a lungul vremii, ti-ai uitat sperantele intr-un colt de camera si s-au cam prafuit, ti-e frica sa-ti imbraci planurile de sezon pentru ca "vantul schimbarii" o sa te bata din toate partile... Ai ramas fara orgoliul, principii, valori, idei, esti aproape ca-n melodia aia de-o canta Depeche Mode si se numeste "Stripped" doar ca nu e nimic artistic in toata treaba asta care ti se intampla fara sa o poti controla.
Dormi dar nu te odihnesti, te relaxezi dar fara sa castigi un gram de energie si ai stomacul atat de ghem incat chiar crezi ca ai facut o cura de abdomene si ca de fapt sunt muschi. Nu, nu-s muschi, e cel mult un ulcer.

Iti propui sa-ti folosesti ultimele puteri in scopul comunicarii : poate cineva are habar ce se intampla sub fruntea ta incretita. Trebuie sa existe cineva care sa te cunoasca ATAT DE BINE incat sa-ti ghiceasca macar UN singur gand!? Te joci de-a loteria un milion de ani cu variante sase din patruzeci si noua, insa niciodata nu se castiga si exista un report de te apuca groaza.
Credeai ca nu mai esti capabil sa gandesti, sa speri, sa existi?

Daca cineva ar putea intradevar sa-ti citeasca gandurile ar constata ca nici macar nu-ti plangi de mila. Totul este atat de fad, insipid, incolor, inodor, incat nu e posibil sa-i aloci o emotie.
E pur si simplu epuizarea fizica, psihica, intelectuala, a pus stapanire pe tine pentru ca te-ai invartit intr-un cerc nesfarsit si NU, nu esti hamster.

Dar, daca din balmajeala irationala si plina de cuvinte ce ar tinde sa formeze metafore, reusesti totusi sa exprimi MACAR UN singur GAND coerent...inseamna ca nu esti atat de obosit cum credeai.

joi, 5 aprilie 2012

My happy place

Iau o pauza de la astenie, am auzit ca nu-i la moda, dar...revenim si la asta (am sa va povestesc cum se joaca soarele cu nervii mei).

E o vorba in engleza : "I go to my happy place" care nu poate fi tradusa decat prin (aproximativ) expresia "visez cu ochii deschisi". De fapt, e starea aceea in care vrand sa uiti de tot si toate, sa lasi stresul sau oboseala sau nervii in urma, iti creezi un loc doar al tau in care "te duci" cu gandul.
Sau...pentru mine asa functioneaza.
Din cand in cand blochez toata lumea reala pentru cateva momente in lumea mea imaginara. Si pentru a nu parea atat de absurd, "my happy place" se concretizeaza cumva in dorintele realizabile pe care mi le pun pentru urmatoarea perioada.
Acum, de exemplu, cand visez "cu ochii deschisi" in doresc (mult mult mult de tot) cateva lucruri clare! Da, asa sunt eu, chiar si in fanteziile mele sunt ordonata si precisa :))

Asa ca ... imi deschid sufletelul, zambesc, privesc fara sa vad si transform "locul meu fericit" in:

O portie maaaare de mancare chinezeasca - urechi de lemn si pui in sos de stridii, totul lipait cu betisoarele :)

Un Guiness si o portie de fish&chips la James Joyce langa un pahar mare de vorba si-o leneveala de uichend! Bai, aia chiar nu mint cand se lauda ca au cel mai bun fish&chips din Bucu.

Un uichend la cai, dar, dormit acolo miros de grajd si balega :) Judecati-ma cat vreti, mi-as face parfum din par de cal :)

Cules de flori de primavara din padurea Baneasa... Mai avem padurea Baneasa da?

Un gulas bun de tot alaturi de ai mei, la Claudiu in curte ... Bine, aici cred ca oricine ar sti despre ce-i vorba ar saliva :)

O zi in care sa nu am nimic de facut, nici un fel de program, nici un om de vazut, cu nimeni de vorbit, liniste si somn.

Jumatate de zi in Cismigiu, in mijlocul saptamanii, cand au inflorit toti copacii si nu sunt alti oameni care sa aglomereze parcul. O plimbare lenesa si o maaaaare portie de miros de toate-florile de cires :)

Ultimul loc fericit...si din pacate cel mai putin realizabil:

In campul de langa casa bunicii mele...vara... habar n-aveti despre ce vorbesc :) Toate florile, toti copacii, pffff.... Sunt tentata sa spun c-as vrea mai mult de-o zi acolo, o dimineata, o noapte, dar ma rezum la a visa...


Nu-s un om pretentios si detaliile acestea au o incarcatura emotionala pentru mine...incredibila. Aparent lucruri simple, dar in realitate nu le poti SAVURA asa cum ai vrea. Ati vazut, nu, c-am pus cu majuscule cuvantul "savura".

Al vostru, care-i locul fericit?