luni, 28 noiembrie 2011

pro sau contra?

Un subiect destul de controversat in ultimul timp (de fapt in ultimii zeci de ani, dar, eu vorbesc despre facebook, in ultimele cateva luni) : avortul...
Ok, nu sunt in cunostinta de cauza, dar am dreptul sa-mi spun si eu parerea nu-i asa?

Se promoveaza cateva filmulete si imagini chiar (mie mi se par groaznice)..., in care se spune "nu avortului" pentru ca...uite ce se intampla de fapt... (vezi Doamne, vor sa informeze "mamicile")

Hai sa fim sinceri? Cum altfel :) Exista cateva subiecte delicate despre care nimeni nu vorbeste de teama prejudecatilor celorlalti. Mie nu mi-e teama de prejudecati...ghinion!
Ce ati prefera? Sa aduceti un copil pe lume, intr-o lume urata, saraca, murdara, corupta, fara sa fiti pregatiti pentru asta?
Chiar zilele trecute am vazut o campanie (tare misto, daca ma intrebati pe mine) despre "un copil dorit e un copil fericit - folositi metode contraceptive!" As putea sa scriu inca 200 de pagini cu motive COERENTE si REALE pentru care trebuie sa folosim contraceptive si sa facem copii DE COMUN ACORD (ma refer la cuplul creator :p) atunci cand suntem pregatiti, etc, etc....dar voi fi acuzata ca sunt impotriva procreatiei... Asa este, nu ma incanta cu nimic idea de perpetuare a speciei, dar asta e o alta poveste si-o vom dezbate alta data (promit).

Acum vorbim despre cazurile (stupide si nefericite) in care apare..."miracolul" vietii, pe nepusa masa, fara sa existe un plan sau o sustinere financiara. De cele mai multe ori asa se intampla... Ori nu s-au protejat, ori sunt prea tineri, ori amandoua...ori prostanaci...
Ei bine, in aceste situatii facem propaganda pro viata catre tanara mamica?DE CE? Vreau un motiv bun, altul decat "e crima". Pentru ca argumentul "e crima" pot sa-l aplic pentru orice forma de viata, ORICARE dintre celulele VII din discutie, aici chiar si firele de par pe care le smulgem cu ceara in sesiunile de epilare. Nu, nu sunt insensibila, doar ca nu cred ca e cazul sa ne pripim cu acuzatiile de crima.

Sa fim seriosi, sa cugetam nitel, sa cautam sa ne folosim dramul de inteligenta cu care am fost inzestrati si sa dam ocazia unei decizii fara prejudecati: fiecare femeie poate sa decida CE isi doreste intr-o asemenea situatie!
Repet, ma inclin in fata campaniei realizata de farmacia.... (imi scapa numele) : "un copil dorit e un copil fericit" , iar eu as adauga: "si e plina lumea de nefericiti faimosi!"

luni, 21 noiembrie 2011

eco

Cu mine...e mai greu pana ma pornesti, sau pana ma pornesc...apoi (dooh!) extremismul ce-mi curge prin vene isi face singur treaba.
Asa si cu apucaturile eco friendly, healthy, din ultimul timp.... Mai greu a fost pana am racit si am ajuns in halul in care sa nu-mi pot aprinde o tigara... Apoi m-am luptat cu boala, o zi, doua , trei, 5... apoi a trecut o saptamana iar eu nu fumasem deloc....
Hmmm ce bine suna! Acum sunt bantuita de tot felul de porniri detoxifiante! Ma spal pe dinti de 5 ori pe zi, vezi Doamne cata nicotina am acumulat in cei...multi...ani de fumat?!?
Dar daca tot nu mai fumez...cum ar fi sa ma apuc sa fac miscare...sa-mi detoxific plamanii? Pai si daca fac miscare, nu mai bine o fac profesionist?
Gata, imi pasa TOT ce mananc, tot ce BEAU, natural, organic, etc... Hai sa nu mai beau nici macar cafea, hai sa caut surse de vitamine...
everything is holistic now....
Sunt un om chibzuit...in rest, chiar imi fac datoria, sunt si ecologista (atat cat trebuie, atat cat pot), imi pasa de planeta asta dar fanatica n-am ajuns inca...

Pana sa ma las de fumat...

marți, 15 noiembrie 2011

nasol...

am racit...
Pariasem cu mine ca anul acesta nu ma prinde nici o epidemie...M-am indopat cu echinacea, m-am infofolit cu 7 cojoace si 3 caciuli...degeaba!
Si cand pierzi un pariu cu tine insati e foarte agasant!

Am uitat ce inseamna sa bolesti, sa-ti simti capul greu, nasul curgand non-stop...ce mai...tot tacamul unei raceli grandioase si deloc gratioase...
Si, cum scorpia nu se dezice, imaginati-va ce inseamna sa ai o scorpie beteaga...acasa :) Care musca si inteapa :) intrebati-l pe Costin , hahaha!
Rasul e virtual desigur pentru ca in realitate sunt un mic monstrulet si ma auto-detest! Nu-mi mai simt gandurile in cap si Doamne, cata nevoie am sa scriu acum!
Obosesc mai ceva ca o bunicuta de 90 de ani si, bineinteles, e enervant sa nu-ti stapanesti propriile maini si picioare...
N-am mai fumat o tigara decenta de vineri...de fapt am fumat sambata dar m-a ars atat de tare pe piept incat ma gandeam ca e aghiasma sau tamaie, iar eu, fata aia mica, cucuveaua din Exorcistul.
Poate reusesc sa renunt de tot la viciul asta... poate...

Vroiam sa mai spun cate ceva, dar mi-am pierdut sirul ideilor (si asta e unul dintre efecte), asa ca...
raman in bula mea de plastic, eu si fanteziile mele bolnave :)

joi, 10 noiembrie 2011

Cu umbrela

Au inceput ploile in Bucuresti....
Iar eu am cea mai mare umbrela de ploaie :) Aproape cat o umbrela de plaja.
Am parcurs minunatul drum de acasa, la birou, scrijelind peretii cladirilor si geamurile masinilor parcate pe trotuare...
Pana la un punct eram atat de morocanoasa chinuindu-ma sa nu ma ia vantul pe sus incat nici n-am observat privirile mirate si chiar invidioase ale trecatorilor...
apoi am auzit : "uite asta umbrela!"
Si-am zambit...stiam ca nu se vede de sub imensa mea cupola :)

Apoi mi-au venit gandurile veninoase si-mi inchipuiam o umbrela cu tepi care chiar sa-mi protejeze traseul de cei ce nu se dau la o parte desi te vad facand eforturi grave sa-ti stapanesti...umbrela :)
si un mesaj bine tiparit: "what the fuck are you looking at? YES, I like BIG things!"

marți, 8 noiembrie 2011

De moment

Cred eu, ca de fapt, ne scaldam intr-o confuzie totala cu rare momente de luciditate...
E de fapt norocul chiorului ca uneori luam decizii bune...
Pur si simplu mergem pe "franghie" dar avem un drum spiralat...c-asa e in viata, dificil...
Atunci, ori suntem fumati, ori talentati, ori orbi si curajosi...

E oarecum normal sa fim asa, ca nu suntem roboti. Doar ca uneori imi doresc sa fim nitel mai previzibili. Si altii cu mine si eu cu altii...

Incep o perioada de suferinta cerebrala pentru ca e prima data cand imi stapanesc pornirile perfectioniste si meticuloase...

sa-mi tineti pumnii :)



P.S. si, da, sa va obisnuiti cu vorbe mai putine si mai dese :)