miercuri, 5 mai 2010

De fatada

M-am oprit zilele trecute prin centrul Bucurestiului la Fru-Fru sa iau masa de pranz. Aveam pofta de paste si "as a quick option" sunt cam cei mai la indemana.
Nu eram in criza de timp insa niciodata n-ai prea mult timp.
Pentru ca e un spatiu mic, majoritatea clientilor isi iau pranzul la pachet, insa exista si cei care iau masa in spatiul amenajat.
Langa mine s-a asezat o domnisoara careia i-au luat 40 de minute sa consume o supa crema de dovlecel.
Ne-am asezat cam in acelasi timp la masa, eu imi respectam ritualul de curatat pe maini, asezat tacticos cutia cu paste, desertul, mi-am cautat cartea prin geanta, am scos tacamurile din punga sigilata, am condimentat bolognesele, si m-am apucat de mancat cu un ochi in carte.
Legea bunului simt de mancat in public spune sa fim cat mai politicosi, nu-i asa? Imi era destul de foame si incercam sa ma incadrez in pauza de pranz (adica sa n-o lungesc) si nici sa nu mananc medieval indesand bucate-n gura de parca-ar urma razboiul.

Domnisoara de lanaga mine a intrecut orice lege de bun simt si cred ca in pauzele dintre lingurile de ciorba privea in jur cu sete catre o apreciere a bunei reguli de ingurgitare. Daca ar fi mancat ciorba cu betisoarele chinezesti pesemne c-ar fi terminat mai repede...
Nu m-am putut abtine sa nu ma intreb de ce unii oameni traiesc atat de mult de fatada? De la un lucru atat de mic, da, am ajuns sa-mi pun intrebari atat de mari.
Petreci 40 de minute sorbind tacticos dintr-o ciorba de 200 de grame? Ori nu iti place (dar ma indoiesc din moment ce-ai achizitionat-o si o consumi in totalitate) ori ai timp de pierdut , ori vrei sa transmiti ca esti singurul pamantean care mananca conform regulilor sanatatii :)
In aceeasi categorie "de fatada" i-as baga si pe cei ce-si petrec serile in fata computerului la birou incercand sa "dea bine in fata sefului".
Cele 8 ore de munca n-au fost inventate peste noapte si se bazeaza probabil pe niste studii de buna functionare a omului in colectiv. E adevarat ca uneori suntem mai zelosi ca-n alte zile sau din contra mai lenesi si recuperam peste orele de program. Fac parte din categoria oamenilor care fac tot posibilul sa-si indeplineasca sarcinile in intervalul celor 8 ore de munca. Daca am sarcini suplimentare nu ma deranjeaza sa petrec mai mult timp la birou, la fel cum daca am o urgenta personala pot sa-mi iau o ora libera in plus. Insa timpul meu, e timpul meu iar peste el nu trece nimeni. Statul peste program de fatada (sau din lipsa de altele mai bune) nu ma caracterizeaza.
Ultima dintre intrebarile care ma macina are legatura cu multiplele personalitati umane. Prea putini au curajul sa fie sau sa-si arate adevaratul sine.
Acasa suntem intr-un anumit fel, la munca in alt fel, intr-un cerc de prieteni in cu totul alta ipostaza. Din nou, apelez la bunul simt si nu sfatuiesc pe nimeni sa-si faca dus la birou, sa se imbrace office acasa sau sa ceara raport de activitate si forecast prietenilor in oras la o bere.
Insa nu prea des auzi oameni total impacati cu mediul inconjurator, increazatori pe adevarata lor imagine, lipsiti de complexe si fara teama de-a se manifesta exact asa cum simt.
Aici ma pot da exemplu chiar si pe mine, autocenzurata, zeci de intrebari existentiale, uneori frustrari si incertitudini.
Nu am probleme sa fiu placuta de oameni, din contra...Nu ma intereseaza sa fiu acceptata, apreciata, decat pe merit. Insa marea mea problema tine de faptul ca trebuie sa ma integrez intr-un anumit tipar pentru a face parte dintr-o societate cu care nu sunt deloc impacata.
Un si mai mare regret il am tocmai ca o fac... Ma incadrez in stereotipul impus de lumea pe care n-o plac.
Ma mint azi, ma mint maine incercand sa ma conving ca e pentru o scurta perioada de timp...
Nu prea indraznesc sa pun o ultima intrebare: dupa care CE?

5 comentarii:

UnSoricel spunea...

Dupa care ... le predici altora sa faca la fel ! in general propriilor copii... cam asta e pretzul comoditatii si 'linistei' care de bine de rau exista ... altfel stim cu totii ca se poate mai rau mai des decit mai bine !

Dpmdv oare nu educatzia e prima care exact la asta ne obliga si conformeaza ? si in final ce greu ajungem sa-i suportam pe cei mai putin educati in jurul nostru !? desi definitiv ii recunoastem ca 'mai naturali' noua...

Sabbra spunea...

Soricelule...n-am prea predicat nimic nici pana acum. Cel mult am filosofat si uneori chiar am "aberat"
Propriilor copii (cand o fi cazul) o sa le insuflu o doza de nesimtire suficient de mare incat sa calce ei primii inainte de a fi calcati :)
Ai dreptate insa, asta e pretul comoditatii.
Si tocmai ca educatia e prima care ne obliga (imi aduc aminte cate teorii am auzit despre respect si bun simt, cand eram copil)...insa sclipirile de geniu si-au facut intotdeauna loc peste orice fel de educatie.
Prefer un om natural! Si inteligent

Anonim spunea...

Serviciul care ma impiedica sa ma vad cu tine si cu multi altii o foarte buna perioada de vreme l'am ales in concordanta perfecta cu personalitatea mea. Sau poate nu obiectul seriviciului in sine, ci societatea in cadrul careia activez. Mai precis : am nishte sefi cel putin la fel de cretini ca si mine ( cretini in sensul bun al cuvantului ... lol ), cel putin la fel de agitati, cu glume la fel de idioate etc. Intr'un cuvant ma simt perfect multumita de acest loc de munca. Pot spune ca este locul ideal pentru mine, caci desi este o de fapt un grup de firme, noi nu actionam pe stilul corporatist atat de mult hulit. Evident sunt reguli de urmat, eu sunt " norocoasa " ce sta muuuulte ore peste cele 8, dar acele ore au aparut in urma functiei de conducere si nu a fatarniciei.

Total d'accord cu ce spui tu si sincer pana la urma totul se reduce la alegerile ce le faci si in principal alegerea : cine vreau sa fiu.

O crixzata

Sabbra spunea...

Haha, crizatoo!
Nu vorbeam de cei ce chiar isi iubesc jobul si se simt ca acasa :) asta e alegerea lor, ideal ar fi sa gasim toti (sau sa fim capabili) de un asemenea job :)
Vorbeam de cei ce mai si hulesc compania si o freaca la rece cu nasu'n monitor doar sa dea bine. Daca-i iei la bani marunti sunt...la fel de obositi ca si restul doar ca n-au curajul sa afirme c-au o viata, care sa le mai si placa :)
Oricum, topicul de azi a fost "de fatada" si astea erau cele 3 exemple care mi-au sarit primele in minte, ca ar mai fi muuulte altele dar astetp sugestii de la cititori :)

Anonim spunea...

Problema mea e urmatoarea : de ai munci intr'un loc pe care'l detesti ? Si aici ma refer la domeniul de activitate, colegi, institutie in sine. Daca'mi zice vreunul pentru bani ... ii rad in fata si ii spun ca'i bou, hai fie ... vitel. De ce ? Pentru ca am si eu cativa cunoscuti de genul : fie cu un job bine platit, dar fara recompense " sufletesti ", fie un job prost platit si la fel fara vreo implicare sufleteasca. Ma intreb de ce ai alege o asemenea viata ? Ca sa ce ? Sa freci nervii prietenilor cu plangerile pe acest subiect ?

Asta ar fi o varianta si anume aia plangaciosii, si ar mai fi varianta celor ce se complac in situatie si nici nu realizeaza ca s'au schimbat si ca accepta nishte conduite pe care alta data nu le'ar fi urmat nici in ruptul capului. Egzemplu : madam cu ciorba ei de juma' de cana. Mi se pare imbeciloid de'a dreptul sa te controlezi intr'o asemenea maniera intr'o locatie pe care cu greu o poti numi restaurant cu shtaif si pretentii. Ovcorz nu inseamna ca tre' sa plescai si sa molfai, dar chiar sa fii atat de intepat indiferent de " when & where " ... e prea mult.

Cred ca asta'i cheia : comporta'te asa cum iti cere locatia/oamenii/situatia.

Aceeasi crixzata. ;)