sâmbătă, 30 mai 2009

Ah...concediul!(partea I)

S-a dus...
Aproape...
Dar am inca pielea maronie, aud in minte muzica populara greceasca... mi-e pofta sa zac seara cu un Mythos rece intr-o mana si dosul in jacuzzi :)
Snobish? neaaah!
Hai sa o luam de la inceput, vreau sa parcurg mental ultimele doua saptamani, sa zambesc lenesa, sa impart cu cei ce n-au renuntat inca sa ma citeasca...
Primele doua saptamani din mai, la fel de nebune ca ultima perioada (de cand cu noul job, respir mai putin) m-au innebunit ca o menghina ; pe o parte strangea euforia concertului Depeche Mode, pe cealalta ideea de Thassos - Grecia, soare, plaja, vacantaaaaa! Am reusit sa-mi pastrez entuzismul de robotel corporatist, sa ma concentrez la birou, sa strang din dinti la fiecare concert pe care-l mai anulau idolii mei...
Am trecut peste ultimele doua zile de inainte de concediu cu un ritm nazist, organizat, falci inclestate si minte clara...se schimbase programul ; doliu la Bucuresti, doliu la Bulgaria, doua serii de bilete complet inutile, n-am sa-mi recuperez banii pe ele, asa ca am doua variante - le inramez si spun nepotilor de teapa luata SAU sper ca vor reprograma...Asadar plecarea din Romania s-a produs cu o zi mai devreme, duminica 17 mai al lui 009.
Dis de dimineata, bagajele facute, entuziasmul la subrat, ustensile si device-uri atasate masinii, noi cu somnu-n nas, spre Ruse gospodin!
Bulgaria e frumoasa...pana in Sofia, si dupa Sofia...au ei sechele la drumuri, dar cine suntem noi romanii sa vedem paiul din lanurile lor de castraveti, cand barna din mamaliga noastra...are mai putin de 300 km de autostrada?
Am vazut jumatate de tara prin obiectivul camerei, verdeata, munti, paduri parfumate de salcami, campii intinse inrosite de maci, soarele dogorind, autostrazi si tunele luminate, rauri curate si zgomotoase, indicagtoare intr-o limba incalcita de care ma amuzam inainte sa vad Grecia...


Fara leva in buzunar, am traversat Bulgaria, am iesit prin punctul de frontiera Kulata si-am dat de 33 de grade ale grecilor...cu panorama lor semi-arida (de luna mai), stanci, praf si boscheti...
Am ajuns in Kavala , o statiune - port, prima remarcabila dupa zecile de kilometri de dealuri si maslini... cautand ferry-boat-ul care urma sa ne duca pe insula Thassos.
N-am avut prea mult timp de analizat orasul deoarece am urcat cu tot cu masina pe ferry, am luat cate un frappe si ne-am instalat "la ultimul etaj" pivind marea albastra, ce nu mirosea a mare (surprizator), n-avea valuri si nici nu avea acel vant sarat caracteristic marii autohtone...
Pescarusii au urmarit vaporul tot drumul (o ora si jumatate) croncanind prosteste, si uimindu-ne cu dimensiunile lor de pasari supraponderale (am aflat mai tarziu de ce).
La 18:30 trecute, fix, am coborat pe ritmurile lui Zorba de pe gigantul vapor, gonind pe stradutele inguste ale insulei unde viteza legala era de: 80 km/h!
Pentru mine, neumblata prin lume...insula mi-a parut (desi eram obosita dupa mai bine de 10 ore de drum) un colt de rai... Soarele strabatea timid de sub un strat subtire de nori si ceata...Apa...cat vezi cu ochii, marginind soseaua in dreapta, iar in stanga munti...si maslini.

Maslini peste tot...pe fiecare colt de stanca, in fiecare gradina, livezi intregi...maslini si iar maslini!
Apa albastra - verzuie, incredibil de curata...peisaje de plaja mirifice, nisip auriu, si muuulti copaci pana aproape in mare... Asta e ceea ce am reusit sa vad pana am ajuns in Tripiti la hotel...
Blue Dream Palace, deschis abia la finele lui aprilie, a fost gazda noastra pentru urmatoarele zile pe insula. Hotelul a fost intradevar de 4 stele, demipensiune, cu facilitati pe masura. Vreau din suflet sa-l recomand deoarece am petrecut cea mai frumoasa vacanta alaturi de cele mai ospitaliere gazde.
Ni s-a pregatit initial o camera la etajul intai, cu vedere la mare (cred ca toate camerele au fost construite astfel incat sa aiba vedere la superba intindere de apa). Ajunsi pe la orele 19:00 in timp pentru cina, am savurat pofticiosi si abia apoi ne-am dus in "inspectie"... Ireprosabil cu o mica exceptie : patul era compus din alte doua paturi...cu roti...care...patinau pe gresia din camera...
"maine schimbam camera"

Am petrecut prima seara pe insula admirand din balcon furtuna teribila ce lumina cerul si asurzea totul in jur. "it's just a summer rain" ni s-a spus, si noi n-am contestat...Spectacolul era fascinant!
(to be continued)

joi, 14 mai 2009

Enjoy the sileeeenceee...

Imi amintesc momentul in care am aflat ca vin in Romania... euforie, emotii,lacrimi...vise...muzica, amintiri...
Imi amintesc noaptea in care concertul a devenit oficial, biletele au fost puse in vanzare...cautand acel prim click care sa ma aduca cu un pas mai aproape de ei, un bilet: PRIMUL!
Cele sapte zile pana mi-a fost livrat biletul...emotii...
Toate articolele mele de dupa, scaldate in suflet, mintea plina de ei, de muzica lor, imaginatia zburand in fata scenei, cu pieptul plin de cuvinte...urland apoi bucuria!
Am numarat lunile, zilele, orele, minutele, secundele...
Acum o saptamana, aveam doar un bilet (gazon A). Am gasit cel de-al doilea bilet...l-am cumparat la supra-pret zambind si multumind soartei ca pot sa tip alaturi de jumatatea mea la concert...
Acum 3 zile am gasit o solutie mai buna: bilet "special guest", intrarea la concert mai devreme, mai aproape de scena!!!
Am vandut biletele mele, cu emotii...mai ieftin decat le cumparasem...pe amandoua...Ne-am luat biletele si cardurile de "special guest"!
Avem si biletele pentru Sofia, rezervarea la hotel, totul e planificat! TOTUL! Pana in cel mai mic detaliu...
"Ai auzit stirea?"
"Nu!Ce stire?"
"Dave..."
"CE E CU DAVE?!?!"
"Au anulat concertul din Atena! Dave e in spital"
Am ametit...mi s-au infundat urechile...m-am asezat, am incercat sa respir...
Poate parea ciudat, superficial, nesemnificativ. Poate parea ORICUM, pentru oricine! Pentru mine nu este posibila anularea acestui concert!
Eu am stiu din primul moment ca voi fi ACOLO, in fata scenei!
Am stat ore in sir pe internet, uitand de orice altceva, am frunzarit zeci de site-uri, am vorbit cu zeci de oameni, resurse, jurnalisti, oragnizatori, speculanti, fani...am vorbit apoi cu mine, plangand, mi-am dat curaj, le-am spus ca e WRONG!
Nimic oficial!
Asteptarea imi intinde nervii in fiecare secunda...O parte din mine, mai putin egoista, e alaturi de Dave, dorindu-i sa fie bine!Orice i s-ar fi intamplat!O alta parte din mine, infocata, innebunita urla: Don't LET us DOWN!!!

Sper...sper...sper...

Nu mai cred in zvonuri, nu mai aud speculatii, nu ma intereseaza ce altceva s-a intamplat!



Ne vedem la concert?!